O dronă rusească a aterizat în curtea unui român din Galați. Nimeni n-a văzut-o venind

💥 O dronă rusească a aterizat în curtea unui român din Galați. Nimeni n-a văzut-o venind — și iată de ce Vineri noapte, o dronă Geran 2 fabricată în Rusia a zburat 15 kilometri deasupra României, s-a prăbușit într-o gospodărie din cartierul Bariera Traian din Galați și nimeni n-a interceptat-o. Peste 500 de oameni au fost evacuați. Drona — cu încărcătură explozivă — a fost transportată pe malul lacului Brateș și detonată controlat. O a doua dronă a fost găsită în aceeași zi lângă o fermă din Văcăreni, județul Tulcea. Duminică seară, ministrul Apărării, Radu Miruță, a explicat la Digi24 ce s-a întâmplat. Răspunsul e simplu și inconfortabil: drona a zburat la 45-50 de metri altitudine, unde radarele fixe ale României nu ajung.

Radarul nu vede la 50 de metri. De ce? Miruță, inginer software de profesie ajuns la conducerea MApN acum câteva luni, a explicat tehnic problema:

„Radarul emite unde electromagnetice care, când ating un obiect, reflectă și îi dau distanța, altitudinea, viteza. Dacă există relief de jur împrejur, fasciculul nu mai ajunge să atingă obiectul."

Pe scurt: România vede tot spațiul aerian de la o altitudine în sus. De la una în jos, depinde de teren, de condiții, de câți senzori mobili ai în zonă. Iar pentru altitudini de 50 de metri e nevoie de soluții radar locale, mobile — pe care ministrul le-a comparat cu un hotspot de pe telefon:

„Faci o rețea locală. Cât poate telefonul să emită pentru a acoperi o cameră."

România are astfel de sisteme. Dar sunt puține și sunt trimise acolo unde riscul e apreciat ca mai mare. Galațiul nu era considerat zonă cu risc ridicat — în trei ani, nicio dronă nu mai intrase pe acolo.

De săptămâna viitoare, se schimbă ceva Miruță a anunțat că mută capabilități noi spre Galați — luate din zone cu risc considerat foarte mic. Recunoaște deschis că e un joc de redistribuire cu resurse limitate:

„Avem niște piese pe care le mutăm dintr-o parte în cealaltă, ne jucăm pentru a acoperi diverse scenarii."

Pe lângă relocare, două dispozitive noi urmează să intre în operațiune — unul era programat să fie activat chiar vineri.

„Diferența între marketing și capabilitatea tehnică e mare" De când a preluat ministerul, Miruță primește trei-patru firme pe săptămână care promit că rezolvă problema dronelor. Prezentări impresionante, PDF-uri colorate, oferte generoase. N-a crezut pe cuvânt pe nimeni. A organizat în schimb o competiție în câmp deschis, deasupra Mării Negre, în condiții similare luptei reale: „Haideți afară din birou, într-un poligon specific pentru asta, să testăm aceste produse." O parte din firme au fost selectate pentru discuții ulterioare la minister.

Drona se schimbă la fiecare două săptămâni Una dintre revelațiile interviului: tehnologia dronelor rusești evoluează la o viteză ameținitoare.

„Timpul între Ucraina și Rusia pe câmpul de luptă, în ceea ce privește lupta performanțelor dronelor, este de vreo două săptămâni."

Noile modele vin cu amprentă termică diferită, motor mutat în față și — detaliu îngrijorător — capacitate de atac împotriva elicopterelor de interceptare. Unele drone pot lansa o sarcină explozivă împotriva unui elicopter aflat în apropiere. Drona de la Galați nu era de acest tip. Dar direcția e clară.

Soluția reală: software propriu, făcut în România Convingerea ministrului e fermă: nu poți cumpăra soluția de la alții și să fie completă. O dronă de interceptare eficientă are nevoie de date din zeci de surse — radare, avioane de vânătoare, tancuri moderne, puncte de observație — pe care să le proceseze autonom și să reacționeze în timp real.

„Până când nu vom avea asta, vom fi cumpărători de soluții care vor rezolva parțial situația."

La MApN s-a format deja o echipă mică — 5-6 oameni deocamdată, cu un țel de 20-25 pe termen scurt — de tineri care să construiască acest software intern. E un început, recunoaște Miruță. Nu e o revoluție peste noapte.

Am comandat. Am plătit. N-a venit. România nu a stat cu mâinile în sân: sistemele SHORAD, VSHORAD, rachetele Mistral, Skyranger și radarele dedicate detecției la joasă altitudine prin programul SAFE — toate contractate, toate plătite. Niciunul nu a ajuns încă. Motivul: capacitatea de producție globală e depășită de cerere. Nu doar România stă la coadă.

„Statele Unite solicită ajutor tehnic din Ucraina, Emiratele solicită asta — și nu cred că la ei e problema bugetului."

Concluzia ministrului: dacă echipamentele comandate ar fi fost deja în dotare, drona de la Galați ar fi fost foarte probabil interceptată.

Programul SAFE: 21 de contracte, termen 31 mai, birocrație maximă Principala sursă de finanțare europeană pentru apărare impune semnarea a 21 de contracte până pe 31 mai. Traseul: MApN → Cancelaria PM → grup interinstituțional → preț maximal negociat → Parlament → aprobare → contractare.

„România a pierdut ani de zile pentru unu-două contracte. Acum e vorba de 21."

Și un avertisment clar: dacă Parlamentul nu se convoacă la timp, contractele nu pot fi semnate în ultimul moment — există termene legale care nu pot fi comprimate.

„România nu este în război" Ministrul a ținut să calibreze îngrijorarea publică: nicio informație nu indică un atac deliberat al Rusiei asupra României. Drona de la Galați e, cel mai probabil, un efect colateral al apărării antiaeriene ucrainene — o dronă lovită, dezorientată de bruiaj GPS, care și-a pierdut traiectoria și a continuat să zboare până și-a consumat combustibilul.

„Li se modifică câte un flaps, structura aerodinamică, își pierd coordonarea GPS... și continuă să zboare pe altă traiectorie fie până când își consumă combustibilul, fie până când se lovesc de ceva și pică."

Intenție: zero. Risc: real. Și România încearcă, cu resurse limitate și birocrație consistentă, să construiască un răspuns pe măsura amenințării.

Sursă: interviu Radu Miruță, Digi24