Soluția pentru canicula din orașe este mult mai simplă decât credeți. Copacii pot reduce jumătate din efectul de insulă de căldură

Johnny Appleseed avea dreptate, dar din motive greșite

Legendarul Johnny Appleseed a fost un vizionar, dar nu din motivul pentru care cred majoritatea. El nu a plantat meri pentru a hrăni oameni, ci pentru a produce cidru, adică pentru a îi îmbăta. La mai bine de două secole distanță, orașele americane și-ar dori să fi urmat mai bine exemplul său, nu din cauza alcoolului, ci din cauza umbrei. Pe măsură ce temperaturile cresc, lipsa acoperirii arboricole face viața urbană tot mai sufocantă.

Două studii recente arată că plantarea de copaci poate aduce beneficii uriașe de temperatură, fără a mai vorbi de creșterea biodiversității și de îmbunătățirea sănătății mintale a locuitorilor.

Cum răcoresc copacii un oraș

Primul studiu, realizat de Robert McDonald de la The Nature Conservancy, arată că acoperirea cu copaci poate anula jumătate din efectul de insulă de căldură urbană – acel fenomen prin care orașele devin mult mai fierbinți decât zonele rurale înconjurătoare. Fără copaci, efectul de insulă de căldură ar fi dublu față de ceea ce este acum.

De ce sunt atât de eficienți copacii? Din două motive. Primul, pentru că „transpiră” – eliberează umezeală prin frunze, similar modului în care oamenii transpiră. Al doilea, pentru că oferă umbră. Betonul, dimpotrivă, absoarbe energia solară și o eliberează pe timpul nopții, împiedicând răcirea nocturnă. Pentru persoanele fără aer condiționat, în special pentru vârstnici, acest lucru poate fi fatal. De altfel, căldura ucide mai mulți americani anual decât toate celelalte fenomene meteorologice extreme la un loc.

Cartierele sărace, cele mai afectate

Cel de-al doilea studiu, realizat de Healthy Green Spaces Coalition, a comparat cartiere din 65 de orașe americane. Concluzia: zonele lipsite de copaci suferă cu până la 40% mai multă căldură excesivă decât zonele bine împădurite. Diferențele de temperatură între cartierele bogate (cu mulți copaci) și cele sărace (cu puțini copaci) ajung la aproape 4 grade Fahrenheit (aproximativ 2,2 grade Celsius).

În cartierele industriale, întinderile vaste de beton absorb și radiază căldură. În centrele urbane, planificatorii au prioritizat construcția de locuințe dense fără a include spații verzi. În schimb, suburbiile au parcuri, copaci pe marginea străzii și curți care răcoresc natural.

Nu orice copac se potrivește oriunde

Provocarea nu este doar să plantezi suficienți copaci, ci să plantezi speciile potrivite. Cele mai mari specii oferă cea mai multă umbră. Unele asigură o răcire evaporativă mai bună decât altele. Copacii adaptați la secetă, de exemplu, își păstrează apa, deci răcoresc mai puțin. Un cartier ar putea dori să prioritizeze și producția de hrană, alegând specii care oferă atât umbră, cât și fructe. Iar favorizarea speciilor native sprijină animalele sălbatice locale, precum păsările și insectele polenizatoare.

Schimbările climatice complică însă aceste calcule. Chiar și în zonele rurale, unde nu există efectul de insulă de căldură, unele regiuni devin atât de fierbinți încât plantele native migrează spre nord. În orașe, temperaturile sunt și mai ridicate. De aceea, arboricultorii urbani nu plantează doar specii care vor rezista astăzi, ci și specii care vor supraviețui climatului de mâine.

Copacii nu sunt singura soluție

Studiul lui McDonald atrage atenția că, chiar dacă orașele ar planta cât mai mulți copaci posibil, aceștia ar compensa doar 20% din creșterea temperaturii cauzată de schimbările climatice. Designerii urbani vor trebui să folosească și alte tehnici, cum ar fi acoperișurile reflectorizante, pentru a gestiona căldura.

Acest lucru este valabil mai ales în țările mai sărace, ale căror orașe sunt în creștere rapidă, dar au mult mai puțini copaci decât țările bogate. „Schimbările climatice reprezintă o provocare suficient de mare încât, deși plantarea mai multor copaci ajută la temperaturi, nu va face treaba singură”, spune McDonald.

Orașele s-au mai confruntat cu astfel de provocări. În timpul Revoluției Industriale, locuitorii metropolelor supraaglomerate trebuiau să călătorească la țară pentru a vedea verdeață. O excepție a fost Londra, cu numeroasele sale spații verzi publice, care i-a servit drept inspirație Parisului când acesta s-a reconstruit în secolul al XIX-lea și a făcut loc unor parcuri uriașe. Astăzi, planificatorii aduc din nou țara în oraș, estompând granițele dintre rural și urban.

„Știm cum să creștem acoperirea cu copaci, dacă ne punem mintea la contribuție”, spune McDonald. „Dar necesită efort și timp.”